Free Web Hosting Provider - Web Hosting - E-commerce - High Speed Internet - Free Web Page
Search the Web

Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii din Craiova este una dintre cele mai reputate instituţii de învăţământ superior de profil din ţară. An de an, mii de absolvenţi de liceu sunt la porţile F.S.E. în dorinţa de a deveni economiştii de mâine ai ţării. Odată intraţi “bobocii” observă cu uimire şi teamă diferenţa dintre viaţa de liceu şi cea de student: cursuri interminabile, profesori exigenţi, examene aranjate, şi uneori bani solicitaţi sub diverse forme mai mult sau mai puţin oficiale. Cele peste 100 de cadre universitare, în marea lor majoritate excelenţi pedagogi, încearcă, pe parcursul celor patru ani de facultate, să şlefuiască caracterul şi cunoştinţele foştilor liceeni. Dar, cum nu există pădure fără uscături, şi în rândul cadrelor de la FSE există profesori care, după cum veţi citi în continuare, confundă menirea de dascăl cu altele mult mai puţin onorabile.

Ianculescu explică

Catedra de Finanţe este una din cele mai dotate încăperi din FSE. Aici se găseşte un birou modern, un scaun ergonomic de ultimă generaţie, televizor, bibliotecă, computer, canapea şi fotolii din pluş. Majoritatea acestor obiecte ce ar face cinste unui birou de director, nu au fost cumpărate, după cum însuşi profesorul Ianculescu recunoaşte din donaţii. Dar cum sunt obţinute aceste donaţii? Vă lăsăm pe dumneavoastră să răspundeţi la aceast㠓complex㔠întrebare. Cert este că studenţii sunt puşi să scrie o declaraţie prin care admit să doneze diverse sume şi astfel mai câştigă o şansă în plus să treacă examenul. Totul este legal dar, după cum chiar profesorul Ianculescu recunoaşte că nu-i tocmai ortodox întru-cât “nu sunt eu mai catolic decât Papa”. Deocamdată, profesorul este nemulţumit de igrasia şi frigul care încet, încet îi pun stăpânire pe cabinet şi nu este exclus că următoarea donaţie să fie “un aparat de-ăla care vara face  frig şi iarna face cald”. Până atunci, profesorul Ianculescu este nevoit să-şi ţină ferestrele de la cabinet deschise pentru a mai alunga miasmele grele ale igrasiei.
Referindu-se la examene aranjate, Ianculescu neagă că ar fi intervenit în favoarea studenţilor pe lângă alţi profesori: ”În ultimii doi ani nu am aranjat nici un examen. Au fost cazuri când au venit la mine la uşă chiar noaptea părinţi sau cunoştiinţe ale studenţilor pentru a-mi solicita intervenţia, dar i-am refuzat de fiecare dată”. Profesorul Ianculescu susţine că nu are nevoie de bani pentru că în timpul liber se ocupă cu agricultura şi din vânzarea mierii obţine un venit suplimentar ce îl ajută să supravieţuiască.
Un alt obicei cel puţin ciudat al profesorului Ianculescu este acela de a nu accepta la examen decât studente în fustă. Ianculescu explică că examenul este un moment festiv pentru el şi studenţi şi, prin urmare, toţi cei care participă trebuie să aibă o ţinută decentă. În cazul în care studentele vin fără fustă la examen, ele sunt trimise acasă să se schimbe. Oricum acest lucru se întâmplă foarte rar deoarece profesorul Ianculescu   are grijă să-şi  informeze studenţii despre “dorinţa” sa. Cât despre avansurile sau chiar legăturile amoroase cu unele studente, M. Ianculescu spune că acestea sunt numai minciuni: “Înţeleg să se fi spus aşa ceva despre mine dacă aş fi avut 40-50 de ani. Dar acum, la 60 de ani…” oare cei care au afirmat acest lucru au venit la mine să se convingă de acest lucru?

Decanul Constantinescu susţine că Ianculescu nu a înregistrat donaţiile

Decanul FSE, Ion Constantinescu a declarat redactorilor ORA că doar profesorul Ianculescu primeşte donaţii de la studenţi: “dacă donaţia se adresează catedrei trebuie înregistrat bunul în gestiunea facultăţii. Nu ştiu dacă profesorul Ianculescu a eliberat vreun act din partea facultăţii pentru bunurile primite. Oricum, facultatea are o Fundaţie prin intermediul căreia se pot primi donaţii sau sponsorizări”.
În privinţa meditaţiilor decanul Constantinescu susţine că nu are cunoştinţă dar bănuieşte că se fac meditaţii doar pentru admiterea în facultate nu şi în timpul acesteia. Într-o discuţie particulară decanul Constantinescu l-a sfătuit pe profesorul Ianculescu să renunţe să mai intre în polemică cu redacţia cotidianului ce a înşirat în paginile sale două articole: “i-am spus să renunţe pentru că nu are argumente cum de altfel nici redacţia nu are”.

“Ia cartea, studentule!”

Atât profesorul Ianculescu, cât şi decanul Constantinescu susţin că nu ştiu dacă profesorii ce au cărţi editate le vând studenţilor. “Este posibil să se practice, dar personal nu identific un astfel de caz. Nu este legal să se practice acest procedeu. Este inuman şi nepedagogic” – ne-a declarat Ion Constantinescu. La rândul său, profesorul Ianculescu susţine că el nu a vândut niciodată cărţi studenţilor şi nici nu ştie dacă acest procedeu este folosit de colegii săi. Noi suntem în posesia unor declaraţii uluitoare care demască activitatea bibliofilă  a unei părţi din corpul profesoral al FSE. Studenţii, care din motive lesne de înţeles refuză să-şi decline identitatea, ne-au povestit cum, în timpul cursurilor, profesorii vin şi întreab㠓cine doreşte să cumpere cartea?”. Ei motivează că, de-a lungul cursului nu este timp suficient pentru a se preda în amănunt toată materia. Imediat se face un tabel în care sunt trecuţi studenţii ce şi-au cumpărat conştiincios cărţile, care mai apoi va sta în diplomatul profesorului. Studenţii care au cumpărat conştiincios cărţile pot lipsi de la cursuri şi chiar primesc, câteodată, un punct în plus la examene. Demn de remarcat este că, în unele cazuri, acest procedeu este folosit şi la examene. Profesorii care sunt cel mai des nominalizaţi că ar practica negoţul de cărţi sunt: Ion Rogoveanu, Lascu Râcu, Ion Criveanu şi Maria Sandu. Bineînţeles că nici un student nu a sesizat conducerea facultăţii despre acest procedeu, probabil pentru că preferă să scoată din buzunarul propriu sau al părinţilor câteva sute de mii de lei decât să rişte să se afle că a mers cu “jalba-n proţap” la decan. Oricum, studentul are numai de câştigat dacă achiziţionează cărţile. “Nu a venit nici un student să sesizeze acest aspect. În anii 1990, 1991, 1992 aveau curaj dar acum le este frică probabil deoarece exerciţiul democratic din Consiliul Profesoral s-a mai diminuat” a declarat decanul Constantinescu.

Şpaga la profesori este greu de demonstrat

Pe la colţurile facultăţii mulţi studenţi afirmă că au plătit bani grei pentru a trece câte un examen. Bineînţeles că, în cazul în care sunt întrebaţi oficial de către decan sau poliţişti, ei nu vor recunoaşte deoarece riscă să-şi găsească adăpostul în spatele unor zăbrele. Decanul Constantinescu îi asigură pe studenţi de confidenţialitatea sa în astfel de cazuri: “Promit să asigur imunitate oricărui student care va veni la mine şi îmi va sesiza că i s-au solicitat bani pentru a trece examenul”. Însă, până când unul dintre studenţi va avea curajul să spargă gheaţa şi să dea în vileag practicile mai puţin pedagogice din FSE, va mai trece destulă vreme. În acest timp ei se vor mulţumi doar să comenteze pe la alţii că profesorul “cutare” i-a cerut o căruţă de bani pentru un amărât de cinci.